Obiecte sporadice descoperite pretutindeni în Europa, însemnări din secolul al XX-lea şi tradiţia orală vie dovedesc că sacrificiul zidirii este o practică cunoscută încă din Evul Mediu. Cele două forme fundamentale ale acestei practici sunt sacrificiul viu concret şi cel simbolic, precum şi zidirea în perete a unor materiale şi obiecte. Sacrificiul are loc în general la începutul zidirii sau cu ocazia inaugurării clădirii. Pentru sacrificiul viu puteau fi folosite părţi ale corpului uman sau animal (de cele mai multe ori acestea provenind de la un cocoş, o găină, o pisică sau un cal), sub formă de oase sau păr; cranii, sânge, pene, ouă. În Ciuc şi în Moldova se măsura umbra unei persoane cu un fir de pai sau papură, după care acesta era zidit în temelia casei. La Turda, la demolarea unei case [...]